AFP

Anunţat ca o mare speranţă a nataţiei franceze, Yannick Agnel a confirmat aşteptările la Campionatele Europene de seniori de la Budapesta, care vor rămâne “teatrul de ceremonii” al naşterii unui mare campion

Câştigător al titlului continental la 400 metri liber cu o autoritate incredibilă în faţa mult mai titratului Paul Biedermann şi, apoi, medaliat cu argint împreună cu ştafeta de 4x100 metri a Franţei, Agnel este – la 18 ani - noul fenomen al nataţiei din Hexagon.

Cu un aur şi un argint încă din prima zi a întrecerilor, Yannick Agnel şi-a pus amprenta pe Campionatele Europene de la Budapesta, care vor rămâne locul de naştere al unui mare campion. Dar, francezul din Nimes îşi anunţase deja apariţia maiestrală. Talentul său înnăscut, progresul fulminant, cele cinci medalii la ultimele Europene de juniori, toate indicau iminenţa. Şi nimic nu l-a împiedicat pe Agnel să obţină victoria clară la 400 metri liber, în faţa lui Paul Biedermann în persoană, agitând spiritele şi marcând istoria!

Yannick este un talent “à la Manaudou”, care manifestă o nonşalanţă cum greu se întâlneşte la acest nivel. Un incredibil talent, dublat de o formă a inocenţei care ţine de personalitatea vârstei sale. El a obţinut aurul europen cu o naturaleţe dezarmantă. În ciuda superlativelor atribuite în ultimul timp, a rămas calm.

"Ştiam că am o mare oportunitate să câştig după titlul european de juniori de la Helsinki, dar nu am avut nicio presiune”, a explicat el. Şi a înotat fără complexe, alături de campionul mondial en-titre şi deţinător al recordului mondial. “Eu am un mare respect pentru Biedermannn ca şi pentru alţii, dar îmi voi face cursa mea, fără să-mi pese de nimeni", a afirmat el, franc, după seriile probei. Şi asta a făcut!

Determinare, deconectare, inocenţă

Uşor de zis, greu de realizat, dar Agnel a transformat vorbele sale în fapte cu prilejul finalei. Fără să se preocupe de alţii, a înotat în faţă. Ca şi când ar fi fost singur!

În numai o oră şi jumătate, timpul scurs între finalele de 400 metri şi 4x100 metri, şi-a schimbat statutul. Din mare speranţă, în mare campion! În câţiva ani, se va gândi cu nostalgie la 2010. Un an “nebun” pentru el. În aprilie, a devenit primul înotător care a bătut recordul Franţei la 200 metri liber, de la interzicerea combinezoanelor. Două luni mai târziu, şi-a permis luxul să-l învingă pe Michael Phelps pe aceeaşi distanţă. Apoi cinci titluri la Europenele de juniori la Helsinki şi, în fine, consacrarea la Budapesta.

Iar când ai în vedere că s-a antrenat pe jumătate din cât au făcut-o adversarii săi pentru că şi-a pregătit BAC-ul, performanţele sale din acest an au o conotaţie aparte, iar campionul din el capătă altă dimensiune. "Da, pot spune că acest an este la fel de bogat în emoţii, ca şi în evenimente”, a replicat el surâzător.

Dar Yannick Agnel nu ia startul la Budapesta în proba sa preferată, 200m, din cauza faptului că nu a îndeplinit criteriile de selecţie. 200 metri, cursa visurilor sale, cea a idolilor copilăriei sale, Van den Hoogenband şi Thorpe. Cea în care speră să scrie o frumoasă pagină a viitorului. Dar, atenţie! Timpul inocenţei nu va dura o eternitate! Greul de-acum începe! Va avea el o traiectorie asemănătoarte lui Laure Manaudou, care a urcat foarte repede pe firmamentul internaţional, dar a apus prea devreme? Fabrice Pellerin, antrenorul său, precizează: "Este un amestec de determinare, deconectare şi inocenţă!”. Iar fiecare destin este singular. Fiecare campion este diferit şi un singur lucru este sigur: Yannick Agnel este unic!