Reuters

Ombilicul, centrul de gravitaţie al corpului, este “secretul” dominaţiei sportivilor de culoare în cursele atletice şi a albilor în nataţie, potrivit unui studiu publicat de o universitate americană

Dacă doi atleţi şi doi înotători cu aceeaşi talie, unul de culoare şi unul alb, sunt comparaţi, “talia lor este mai puţin importantă, dar poziţia buricului sau centrul de gravitaţie al corpului creează diferenţa”, explică Adrian Bejan, profesor la Universitatea din Duke (Carolina de Sud), co-autor al studiului apărut în “Jurnalul Internaţional de Design, Natură şi Ecodinamică”.

Astfel, "în fiziologia atleţilor de orgine vest-africană, centrul de gravitaţie al corpului este semnificativ mai sus decât al alergătorilor de origine europeană”, ceea ce le conferă un avantaj la sprint, adaugă el.

De asemenea, atleţii de origine vest-africană au picioarele mai lungi decât cei europeni, însemnând că buricul lor se situează cu trei centimetri mai sus decât la albi, dezvăluie Adrian Bejan, profesor de inginerie.

Această diferenţă le conferă atleţilor negride culoare un avantaj “ascuns” de 3% faţă de albi, care se traduce printr-un plus de viteză pe pistă.

"Locomoţia este în esenţă un proces continuu spre înainte, iar o masă corporală care vine de la o înălţime superioară, are o viteză mai mare”, argumentează cercetătorul.

Dar, în bazin, albii au avantajul că au un trunchi mai lung decât al africanilor, ceea ce înseamnă că buricul lor este mai jos.

"Nataţia este arta de a tăia valul pe care îl creează înotătorul“, a continuat Adrian Bejan.

"Înotătorul care face un val mai mare avansează mai rapid, iar un trunchi mai lung creează un val mai mare, ceea ce este important. Cum europenii au un trunchi - în medie - cu trei procente mai lung decât al nord-africani, acesta le conferă un avantaj de viteză de 1,5% în piscină", conchide omul de ştiinţă.

Asiaticii au un trunchi la fel de lung ca al europenilor dar sunt mai mici, pierzând astfel avantajul vitezei.