Jocurile olimpice
28/02/2010 - 10:39 - Updated 28/02/2010 - 11:39Jurnal olimpic ziua 16. Lacrimi de argint

În familia Kostelic, sarcinile sunt clar delimitate: fiul se ocupă cu partea materială, medaliile, iar tatăl de cea spirituală, legătura cu divinitatea
Proba masculină de slalom a fost un adevărat spectacol. Intensitatea mişcărilor şi numărul mare al abandonurilor au ţinut publicul mereu în priză. Atmosfera a fost una de sărbătoare, iar show-ul întregit de de numele oarecum surprinzătoare care au urcat pe podium. Doar Ivica Kostelic avea până acum palmares de mare schior. E adevărat, nici Razzoli nu e un oarecare. L-a învins sezonul acesta pe croat chiar la el acasă, la Zagreb. Dar nu se poate compara cu Benjamin Raich, Julien Lizeroux sau Reinfried Herbst.
Pe Bode Miller nu-l mai băgăm în aceeaşi listă. A abandonat în prima parte a traseului. Dar după cursă i-a dărâmat schiurile lui Ioan Nan. Şi nici măcar nu şi-a cerut scuze. Ideea e că italianul Razzoli – campion olimpic – şi suedezul Andre Myhrer – medaliat cu bronz – au dat lovitura vieţii lor. Kostelic şi-a făcut din Whistler Creekside locul celor mai frumoase amintiri. Medalia de argint, a doua la această ediţie a Jocurilor Olimpice, a declanşat fiesta la Zagreb şi a desfundat sticle de şampanie la Vancouver.

Ante Kostelic, tatăl şi antrenorul lui Ivica, a trăit cu mari emoţii manşa a doua. S-a postat aproape de linia de sosire, dar n-a avut curajul să-şi privească fiul cum schiază. S-a aplecat în faţă, şi-a strâns mâinile între genunchi şi s-a rugat la Dumnezeu pentru succesul copilului său. A scos privirea din pământ abia după ce a auzit publicul aclamându-l pe Ivica. A ridicat mâinile în aer. Semn de bucurie, dar şi de mulţumire. Kostelic senior este un om foarte credincios. A coborât discret spre zona de sosire, unde a fost primit cu aplauze de către antrenorii celorlalte echipe. Fericire mare! Şi-a acoperit faţa cu ambele palme şi a început să plângă. Unul dintre antrenorii italieni a venit şi l-a salutat respectuos, croatul răspunzându-i cu o umilă plecăciune.
Undeva mai jos, berea curgea în valuri. Atmosferă ca la Campionatul Mondial de fotbal. “I-VI-CA-KOS-TE-LIC”, strigau 50 de suporteri veniţi din Croaţia pentru a-şi susţine favoritul. Austriecii, marii învinşi ai Jocurilor Olimpice, îi priveau cu furie. Au pus capul în pământ şi şi-au văzut de drum. Italienii s-au scos cu aurul lui Razzoli, în vreme ce nemţii mai au puterea să zâmbească doar datorită Mariei Riesch.
Vancouver 2010 va intra în istorie ca Olimpiada la care vremea a fost cel mai mare duşman al schiului alpin. Braşoveanul Ioan Nan a abandonat în manşa întâi. Păcat! Trecuse foarte bine de prima parte a traseului. La 30 de ani a participat pentru prima oară la Jocurile Olimpice. A rămas cu poziţia 49 la slalom uriaş.










