Eurosport

Gabriele Tarquini este cel mai vârstnic câştigător al unui campionat mondial organizat de FIA, doborând recordul lui Juan Manuel Fangio

Duminică, pe străzile din Macao, SEAT a reuşit să-şi păstreze ambele titluri mondiale cucerite în 2008. Acum, la piloţi, coroana supremă i-a revenit lui Gabriele Tarquini, italianul care a reuşit o a doua parte a sezonului de-a dreptul fantastică, în care l-a depăşit pe campionul en-titre, coechipierul Yvan Muller.

Gabriele Tarquini este cel mai vârstnic pilot dintre cei care au luat startul în ediţia recent încheiată a World Touring Car Championship (WTCC). Şi nu numai că-i place această postură, dar face tot posibilul pentru a le atrage atenţia rivalilor săi că el este "bunicul".

La 47 de ani, atunci când alţi au pus de mult mănuşile în cui, italianul dovedeşte aceeaşi pasiune şi acelaşi stil impetuos de a conduce, calităţi care l-au făcut al şaptelea campion mondial din "Cizmă", la 18 ani distanţă de Teo Fabi. Iar predecesorii săi s-au numit Nino Farina, Alberto Ascari, Mauro Baldi, Roberto Ravaglia şi Massimo Biasion. Şi pentru că tot îi place să scoată în evidenţă faptul că se apropie de anul jubileului, Tarquini a mai înregistrat un record: a devenit cel mai "copt" campion din întreaga istorie a motorsportului, depăşindu-l pe Juan Manuel Fangio, care avea "doar" 46 de ani atunci când a cucerit ultimul titlu în Formula 1.

Foarte rapid, cu o intuiţie aparte, capabil de a întoarce în favoarea sa orice moment de cursă şi de a scoate maximum dintr-o maşină, Gabriele a reuşit să se facă plăcut de orice persoană cu care a venit în contact, calităţi care i-au permis să se adapteze în orice echipă.

După un deceniu petrecut în karting, cu rezultate onorabile la orice nivel de vârstă, Gabriele a intrat în "regina" motorsportului, Formula 1. Din păcate pentru el, echipele la care a evoluat - Osella, Coloni, AGS, Fondmetal, Tyrrell - erau din partea inferioară a plutonului şi deseori a fost obligat să vadă cursele din tribune pentru că monoposturile avute la dispoziţie nu-i permiteau să treacă de precalificări.

La jumătatea anilor '90 s-a reorientat către cursele de turisme, acolo unde avea să devină unul dintre piloţii cei mai respectaţi şi cu un palmares de invidiat. A fost campion în BTCC (Marea Britanie, 1994), cu un model Alfa Romeo 155 ce a născut numeroase controverse la vremea respectivă din cauza soluţiilor aerodinamice pe care le prezenta. Şi-a încercat norocul şi în campionatul de superturisme al Italiei, în cel al Germaniei şi în cel european, pentru ca din 2002 să se orienteze către European Touring Car Championship, predecesorul WTCC.

Cu Alfa Romeo 156 a devenit campion european în 2003, alături de care a rămas până în 2005, după care a trecut la SEAT. Primii doi ani au fost de acomodare, cu o victorie în 2006 şi una în 2007. Aceasta din urmă, reuşită la Zandvoort, a fost în cel mai pur stil Tarquini. Cu temperaturi mai joase decât de obicei, Gabriele a realizat că pneurile sale nu se vor uza atât de repede, iar ceea ce avea de făcut era să bareze atacurile adversarilor în primele tururi, perioadă în care "gumele" acestora aveau să-şi piardă din consistenţă. Apoi a atacat decisiv şi s-a impus cu un avans liniştitor.

În 2008 a fost vicecampion WTCC, în urma coechipierului Yvan Muller, după ce a obţinut trei victorii (Curitiba, Brno şi Monza) şi a jucat un rol important în câştigarea titlului constrcutorilor de către SEAT. Anul acesta, a avut un singur obiectiv: titlul mondial. Pe care l-a obţinut în faţa deţinătorului coroanei, Yvan Muller, după trei succese de etapă (Curitiba, Porto şi Imola) şi cinci pole position (din care trei consecutive) - un record pentru această stagiune.

Ca pilot, Gabriele este un tip meticulos, cu o atenţie aparte pentru detalii. Inginerul său de cursă, Giancarlo Bruno - cel cu care lucrează de mai mulţi ani -, povesteşte că, într-una din şedinţele de calificări, Tarquini a revenit la standuri supărat pentru că legătura radio nu funcţiona la parametri normali. În loc să fie sub presiunea timpului, a reparat defecţiunea chiar el, pentru a fi sigur că totul va fi în regulă. S-a întors pe circuit, iar rezultatul a fost... locul I pe grilă!

În afara curselor, Gabriele este un împătimit al fotbalului - deh, este italian -, iar echipa sa de suflet este AC Milan. Când "diavolul" are meci, face tot ce este posibil pentru a vedea partida, indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul lui.

Acestea fiind spuse, priorităţile sale s-au cam schimbat în ultimii ani, iar atenţia principală îi este captată de cei doi copii - Giulia (4 ani) şi Matteo (3 ani) - pe care îi are alături de soţia sa, Beatrice. De altfel, numele celor doi tineri sunt mereu pe casca pe care campionul mondial WTCC o poartă în timpul curselor.

Gabriele a declarat că nu a luat o hotărâre cu privire la planurile sale de viitor, acestea depinzând şi de ceea ce va face constructorul SEAT, care nu a decis dacă va mai rămâne în Mondialul de turisme sau nu: "Nu vreau să mă retrag deocamdată, dar am nevoie de o pauză pentru a reflecta la ce voi face pe viitor. Vreau o vacanţă, 20-30 de zile, în care să mă gândesc ce voi face de la anul".